investește în oameni !
In ce masură putem susține ca suntem egali? Cu siguranta, trebuie să acceptăm că ne nastem diferiti si traim diferit, in functie de calitățile si defectele cu care am fost inzestrati. Inegalitatea este o realitate de zi cu zi cu care invatam sa traim. Probabil ca una dintre cele mai acute si vizibile forme ale inegalitatii este handicapul sau dizabilitatea. Conform legislației romaneşti, persoanele cu handicap sunt acele persoane carora, datorita unor afectiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitatile de a desfasura in mod normal activitati cotidiene, necesitand masuri de protectie in sprijinul recuperarii, integrarii si incluziunii sociale.
Fast Tube by Casper
Uniunea Europeana abordează această problemă global, dizabilitatea fiind considerată ca o problemă a întregii societăți. Aceasta presupune pregătirea și adaptarea continuă în toate sferele vieții, in scopul primirii și menținerii acestor persoane în curentul principal al vieții sociale.
Gradele de handicap definite de legislația romaneasca, sunt sunt: uşor, mediu, accentuat şi grav. Tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.
In calitate de cetăţeni cu drepturi depline, persoanele cu dizabilităţi beneficiază de aceleaşi drepturi ca restul populaţiei. Persoanele cu dizabilităţi au dreptul la demnitate, la tratament egal, la viata autonoma si la participare deplina în cadrul societăţii. Crearea unui cadru menit sa le permită persoanelor cu dizabilităţi sa se bucure de toate aceste drepturi reprezintă principalul obiectiv pe termen lung al strategiei comunitare pentru incluziunea activa a persoanelor cu handicap. Strategia europeană pentru protecţia si integrarea persoanelor cu dizabilităţi urmăreşte obţinerea unor rezultate concrete privind: perspectivele de angajare, accesibilitate si autonomie pentru persoanele cu dizabilităţi.
Persoanele cu dizabilităţi sunt implicate în acest proces în baza principiului european: Nimic pentru persoanele cu dizabilităţi, fără persoanele cu dizabilităţi.
Totuși, incluziunea socială, paradigmă societală relevantă, reprezintă, in opozitie cu eșecul ideologiilor absolute și al concepțiilor imuabile, posibilitatea unui nou limbaj, care să fundamenteze echilibrul între răspunderea pentru propria persoană și solidaritate, astfel încât să formeze coloana vertebrală a unui stat social modern, care să se impună după statul social caritabil.
În Europa există în jur de 84 milioane de persoane periclitate acut de spectrul sărăciei, a căror existenţă este în permanenţă nesigură şi care duc o viaţă lipsită de acele lucruri, care pentru ceilalţi 400.000.000 de cetăţeni ai UE sunt de la sine înţelese. Viaţa în sărăcie aduce cu sine lipsa de alimente, de îmbrăcăminte, de adăpost, ceea ce duce inevitabil la excluziunea socială.
Persoanele cu dizabilităţi sunt mult mai expuse sărăciei şi deci excluziunii, decât altele, accesul lor la bunuri şi servicii, considerat garantat, este considerabil redus. Riscul pauperizării şi izolării lor sociale este mult mai mare.
Calea cea mai eficientă în scopul evitării acestor riscuri este găsirea şi păstrarea unui loc de muncă. Totuşi, participarea pe piaţa muncii reprezintă o provocare majoră pentru persoanele cu dizabilităţi.
1/6 din populaţia aptă de muncă din UE este clasificată cu dizabilităţi, dar se luptă pentru locuri de muncă. Rata angajării este de 50% la pers. cu dizabilităţi faţă de 68% la restul populaţiei apte de muncă. Doar 20% dintre persoanele cu handicap sever participă la competiţia de pe piaţa muncii.
Cheia rezolvării este educaţia, totuşi, numărul persoanelor cu dizabilităţi cu acces la nivelul educaţional terţiar (studii superioare) este foarte scăzută iar al angajării acestora şi mai redusă. Din păcate, izolarea socială este mai periculoasă decât sărăcia : 1 din 2 persoane cu dizabilităţi nu au participat niciodată la activităţi sportive sau de timp liber, 1/3 din populaţia cu dizabilităţi a UE nu a călătorit niciodată peste graniţe.
Dar, diversitatea privită ca şansă, chiar creează şanse, dacă ne gândim că incluziunea socială este un drept al omului : oamenii cu dizabilităţi aparţin societăţii, ca oricare alţii, au dreptul să decidă, ei sunt de la naştere îndreptăţiţi la incluziune în toate domeniile vieţii societăţii : educaţie, muncă, locuire, timp liber.
În perioada noiembrie 2011 – septembrie 2012 în localitățile Baia Mare și Mediaș se derulează campania „Suntem diferiți, la fel ca toți ceilalți ! “
Scopul campaniei este sensibilizarea agenților economici și instituțiilor, potențiali angajatori, privind integrarea în muncă a persoanelor cu dizabilități.
Campanie derulată în cadrul proiectului cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, “Servicii sociale integrate și formare vocațională pentru persoanele cu dizabilități”.
