O afirmație șocantă și realistă a făcut, nu cu mult timp în urmă, economistul-şef al Băncii Naţionale a României (BNR), Valentin Lazea. Acesta a declarat că tinerii care au nenorocul să se nască într-o zonă izolată, săracă sau departe de orice centru urban pleacă din start cu mai puţine şanse în viaţă.
Apartenența la o minoritate, localizarea într-o zonă defavorizată și lipsa de intervenție a autorităților publice au influențe negative asupra comunității, iar victime nevinovate sunt copiii. Dacă la acești factori se adaugă și prejudecățile noastre în raport cu grupurile vulnerabile: persoane cu dizabilități, romi, delincvenți, imigranți etc., condamnarea socială este sigură și, de altfel, relevată de statistici și cercetările sociologice.
Teoretic, statul n-ar trebui să lase în urmă pe nimeni, din contră ar trebui să ofere șanse egale tuturor cetățenilor țării, așa cum prevede Constituția României. Nu se întâmplă asta, iar dovadă este slaba finanțare a educației, închiderea școlilor din mediul rural, șomaj crescut în rândul tinerilor, fapte ce au făcut ca România să fie printre statele UE cu cel mai ridicat nivel de abandon școlar (16,5%).
Statisticile ce vizează țara noastră sunt descurajante. De exemplu, în România 1 din 5 tineri cu vârsta între 20 şi 34 de ani nu este nici angajat şi nici nu urmează vreo formă de instruire profesională, la nivel european aflându-ne pe locul 4 de la coasă la acest capitol. Apoi, în clasamentul abandonului școlar, țara noastră este precedată doar de Spania (17,9%) şi Malta (17,5%). Tot la noi, 46% dintre copiii cu dizabilităţi sunt izolaţi în şcoli speciale, iar cei care învaţă în şcolile de masă nu beneficiază de sprijinul necesar.
Apartenența la etnia romă complică și mai mult viața copiilor, pentru că, deși mai rar, cazurile de segregare există. S-au semnalat cazuri în care elevii de această etnie au fost separați de restul colegilor, responsabili de situație fiind adulții.
Faptul că românii preferă să nu interacționeze cu romii a fost relevat și într-un studiu al IRES. Potrivit datelor culese de sociologi, contactul cu romii este evitat, doar 17% dintre românii chestionați recunoscâmd că au un prieten rom cu care se vizitează. Înrădăcinarea adâncă a stereotipului negativ ester vizibilă în faptul că, deşi la nivel intelectual românii acceptă că, formal, romii sunt cetăţeni egali, totuşi 59% cred că nu ar trebui ajutaţi de către stat, deoarece romii sunt săraci căci nu le place munca (72%) şi, pe de-asupra, sunt şi delicvenţi (61%).
Adunând toate aceste informații, copiii “diferiți” au puține șanse de reușită, chiar dacă pornesc în viață cu aceleași idealuri, iar reprezentanții statului – demnitari, aleși sau simpli funcționari publici – ar trebui să țină cont că şcoala trebuie să fie spaţiul care oferă fiecărui copil, indiferent de rasă, etnie, sex sau condiţie socială, şansa unei dezvoltări armonioase.
Un film produs de Asociația ASSOC în cadrul proiectului „Integrarea – soluție a modernizării comunității” a încercat să surprindă această tristă realitate. Producția este o ficțiune. Numele, personajele, locurile și acțiunea sunt produsele imaginației autorului sau sunt folosite fictiv. Orice asemănare cu evenimente și/sau persoane reale este pur coincidență, dar se întâmplă că în anumite școli din țară visele elevilor “diferiți” să fie distruse din cauza mentalității unora dintre noi și chiar a răutății.
Vă îndemnăm ca atunci când sesizați un caz de discriminare ori segregare să luați atitudine, pentru că nepăsarea vă poate aduce, într-o zi, într-o situație asemănătoare.
