La finalul lunii august 2021 s-a împlinit un an de la demararea proiectului “CUIB – Căminul unde începe binele”, un proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, care se adresează tinerilor între 16 și 25 de ani, proveniți din centrele de tip familial din Maramureș.
Echipa proiectului și-a stabilit ca obiective susținerea tinerilor proveniți din sistemul de protecție sau care încă sunt sub tutela statului, în vederea integrării sociala a acestora. Realizarea scopului presupune un efort comun al echipei, care după timpul petrecut împreună a început să funcționeze ca o familie lărgită.
Multe ar putea fi spuse despre momentele minunate, dar și despre provocările care au venit odată cu implementarea proiectului, dar nimic nu poate contura mai clar ceea ce implică acest proiect, decât impresiile persoanelor direct implicate.
Pentru unii dintre ei, CUIB reprezintă ocazia perfectă pentru a-și descoperi noi abilități și de a învăța lucruri noi, iar pentru alții este mediul oportun pentru a se dezvolta.
„Am simțit de la început că acest proiect a fost menit să apară în viața mea. În primul rând, mi-a oferit posibilitatea de a interacționa și colabora cu niște oameni minunați de la care am învățat multe lucruri, în al doilea rând mi-a oferit posibilitatea de a-mi depăși limitele și de a-mi reaminti cât de frumoasă poate fi viața și de cât de puține lucruri avem nevoie ca să fim fericiți. Consider cu toată inima, că acest proiect este unul special și împreună cu colegii mei facem lucruri minunate.”, a spus Andra Pop – responsabil grup ţintă – despre munca în proiect.
Anamaria Cioară este instructor educație și nu s-a gândit că și-au ptea găsi locul în CUIB cu atâta ușurință. „Lucrul în echipă, gestionarea unor abilități și dezvoltarea acestora, încercarea găsirii unor soluții eficiente pentru orice problemă, responsabilizarea proprie, găsirea unui lucru, cât de mărunt, pentru care să zâmbesc în fiecare zi și multe altele sunt câteva dintre lucrurile câștigate în acest an. Dar, cel mai important pentru mine a fost cunoașterea altei lumi, a tinerilor din sistem sau care au părăsit sitemul de protecție și despre auzisem prea puține și foarte vag. Timp de un an am descoperit multe despre această lume, iar descoperirea continuă”, a scris cu emoție tânărul instructor de educație.
Recunoștința, în toate formele ei, este un atribut al acestui proiect, subliniat de unul dintre asistenții sociali implicați. „Sunt recunoscătoare pentru fiecare zi petrecută în casele de tip familial, pentru fiecare întâlnire cu vreun tânăr ieşit din sistem. Toate aceste experiențe au adus un plus de valoare vieții de zi cu zi prin sentimentul de a fi util și aproape de cineva aflat în nevoie. De cele mai multe ori, pentru acești tineri e suficient să fii acolo, să îi asculți şi să le oferi validare și empatie. Am învățat împreună lecții valoroase despre toleranță, diversitate și nediscriminare, am învățat că dispunem cu toții de resurse personale valoroase, că suntem capabili de lucruri mărețe, am învățat să avem curaj să visăm și să avem încredere unii în alții, am învățat că niciodată nu e prea târziu să învățăm lucruri noi și că suntem responsabili de felul în care ne simțim.” – Andreea Mihalca, asistent social.
De la începutul demarării proiectului și până în prezent, s-a putut sesiza o evoluție pozitivă constantă, atât în rândul tinerilor care beneficiază de serviciile de asistență, cât și în rândul persoanelor din echipă, aspect subliniat de expertul de locuire, Bogdan Petruș, care a adăugat că, în ciuda provocărilor, lucrurile au decurs bine.
Chiar și cei care s-au alăturat echipei mai târziu, cum e și Bianca Pop – consilier orientare privind cariera – au fost integrați rapid, fiind cooptați în activități dintre cele mai diverse. Dar, ca și în orice alt proiect, au existat și dificultăți, depășite însă.
„Cuibul nostru a crescut, s-a dezvoltat, s-a maturizat. Toți cei din Cuib au încercat să aducă bucurie copiilor și tinerilor din sistemul de protecție prin activitățile desfășurate în anul ce a trecut. Totul s-a desfășurat cu dăruire și pasiune pentru ca ei să simtă că viața este o bucurie, pentru a le da speranță. Noi, cei din Cuib, am dorit să deschidem o cale spre acea misiune pe care o are fiecare. Și toate etapele parcurse împreună au meritat din plin. Menirea noastră este de a le arăta tinerilor cu care lucrăm că viața este un dar.” – Georgeta Muntean-Cojan, coordonator servicii de asistență comunitară.
Pentru managerul proiectului, Ramona Oprea, CUIB-ul înseamnă în primul rând o mare familie, în centrul căreia sunt tinerii din sistemul de protecție, dar și „acțiuni sădite și construite cu suflet”. „Prin acest proiect am pornit la drum cu gândul de a vedea niște copii zâmbind, în siguranță și mulțumiți în privința viitorului lor. Nu există nimic care să te facă să te simți la fel de împlinit ca acest lucru. Într-un an, am strâns povești despre acțiuni umanitare, dar și despre noi, despre valori care unesc în detrimentul celor care dezbină, despre greșeli și puterea de a învăța, despre responsabilitatea de a face lucrurile tot mai bine și de a acționa cu energie pozitivă, remarcându-se o deosebită consolidare a echipei. Mă uit la rezultate și la protagoniști și am sentimentul că am devenit mai conștienți și mai activi în realizarea valorilor centrale ASSOC”, Ramona Veronica Oprea, manager proiect
Echipa proiectului chiar și-a propus să le dea aripi tinerilor proveniți din sistemul de protecție, iar zi de zi fiecare membru al ei se străduie să le schimbe în bine viața, iar la final de drum să poată privi în urmă cu satisfacția muncii împlinite.
